TUdor Community of High Education
Publicație online semestrială pentru adolescenți 

TUCHE

                            
                                    Numarul 4 - februarie 2016

Sporturi paralimpice

Ieşeanul Florin Cojoc este primul sportiv român care s-a calificat în probele de atletism ale jocurilor paralimpice. Are 31 de ani şi, deşi şi-a pierdut un antebraţ în urma unui accident din copilărie, nu a încetat niciodată să lupte. A devenit campion european la săritura în lungime în 2012, după ce, în 2010, a fost medaliat cu argint la Bologna, la proba de 100 de metri, dar şi la cea de săritură în lungime. În acelaşi an, el şi-a adjudecat şi medalia de bronz la ambele probe, la Malaga. El reprezintă România la proba de săritură în lungime de la Jocurile Paralimpice.
Eduard Carol Novak este fost campion naţional la patinaj viteză. În urma unui accident grav de circulaţie suferit în adolescenţă, Novak a rămas cu un handicap locomotor care a făcut ca patinajul să rămână doar un vis. S-a apucat însă de ciclism şi a devenit campion mondial. La vârsta de 35 de ani, sportivul din Miercurea Ciuc are în palmares medalia de aur, obţinută în 2011 la Campionatul Mondial UCI de Paraciclism pe Şosea din Danemarca. În 2012, a devenit campion mondial în proba de 1km pistă şi contratimp, iar în 2008, la Jocurile Paralimpice de la Beijing, a câştigat a o medalie de argint la proba pe şosea.
  • Fraţii Naomi (15 ani) şi Samuel Ciorap (17 ani), ambii nevăzători, speră să facă o figură
    frumoasă la probele de nataţie. S-au apucat de înotul de performanţă în urmă cu trei ani,se antrenează 5 ore pe zi şi au câştigat deja medalii importante. Naomi Ciorap a obţinut două medalii de aur şi una de argint la mondialele din 2010 din Turcia. Fratele său,
  • Samuel, s-a clasat în primăvara acestui an pe primul loc la proba de 100 de metri spate, în
    Campionatul Internaţional de Nataţie al Ungariei

Cele mai ciudate sporturi din lume

Dacă până acum am vorbit despre o serie de sporturi serioase sau cel puţin practicabile, m-am gândit că un articol despre unele dintre cele mai năstruşnice, ciudate sau ieşite din comun "sporturi" din lume nu ar strica. Nu zice nimeni că ar trebui sa incerci un astfel de sport, dar cine spune ca nu e bine să te informezi măcar?

Chess boxing 

Ideea conceptului de șah-box este de a combina cel mai popular sport al minții cu cel mai popular sport de luptă, noua disciplină reușind, astfel, să testeze atât calitățile fizice cât și cele psihice ale participanților. Altfel spus, este provocarea perfectă pentru adepții principiului ''o minte sănătoasă, într-un corp sănătos''. 

Originea acestui nou sport este atribuită fraților James și Stuart Robinson, ambii pasionați atât de box, cât și de șah. Ajungând la clubul de box unde care activau, în Londra, la sfârșitul anilor '70, și observând că antrenorul lor lipsește, cei doi au decis să joace o partidă de șah. De aici și până la a combina cele două discipline nu a fost decât un pas. În următorii trei ani, a devenit un obicei pentru cei doi frați să joace box și șah în cadrul clubului sportiv, timp în care activitatea lor a început să stârnească interesul celor prezenți și chiar să ajungă în atenția presei locale. 

La scurt timp, mai exact în 1979, a apărut filmul ''Șah-mat ninja'', pentru ca în 1992, trupa americană de hip-hop numită Wu-Tang Clan să lanseze albumul ''Enter the Wu-Tang (36 Chambers)'', care conține piesa ''Da Mystery of Chessboxin''. Tot în 1992, naratorul și desenatorul Enki Bilal a publicat cartea ''Froid Equateur'' (''Ecuadorul cel rece''), în care a scris despre un sport foarte asemănător cu șah-boxul și care avea să se dovedească o importantă sursă de popularizare a acestei discipline sportive.

Toe wrestling

Skandenbergul cu degetele de la picioare este un sport practicat între doi oponenți, fiecare încercând să-și demonstreze forța picioarelor prin învingerea adversarului. 

Jocul a fost inventat în 1974, de patru prieteni, aflați la un pahar în localul Ye Olde Royal Oak Inn din satul britanic Wetton. Exprimându-și regretul că Marea Britanie nu mai produce suficient de mulți campioni mondiali, cei patru amici s-au gândit că, inventând o disciplină nouă, unul din ei, toți fiind britanici, va deveni campion mondial. După câteva idei precum ''skandenbergul cu urechea'', cei patru, pe numele lor Pete Cheetham, Eddie Stansfield, Pete Dean și Mick Dawson au avut un moment de maximă inspirație: skandenbergul practicat cu degetele de la picioare. La scurt timp, apare primul regulament al noului sport în publicația locală Yorkshire Evening Post. Ba chiar a fost realizat și un trofeu, ce-i drept, în miniatură.